Another day…

S-a mai dus o luna … a mai trecut un anotimp de cand am plecat de acasa. Totul pare mai luminos, intrezaresc inca speranta, nu imi pare rau de nimic. Aici m-am maturizat, aici mi-am inceput viata de femeie, aici i-am pus capat vietii mele de copila.

Inca imi mai este dor de zilele cand nu aveam nicio grija, cand nu imi pasa de absolut nimic. Dar si asa e bine, trebuia sa devin si eu responsabila la un moment dat. Trebuia sa ma maturizez. Dar maturizarea asta a atras dupa ea si altele. Par acum o acritura, mai nou sunt capabila sa tin supararea cu zilele. Sunt obsedata de curatenie, fac aproape zilnic mancare, am grija ca nu mi-am platit facturile de 2 luni. Mai mult, nu pot dormi noaptea din cauza grijilor…

Asta e nasol. Dar trebuia sa ajung si eu in randul celorlalti.
De ce am fugit, de aia am dat iar…Si m-am lasat prinsa. Acum sunt monotona, nu mai am aspiratii, nu mai am vise marete…nimic. Am renuntat sa cred ca viata are un plan diferit pentru mine, ca viata imi poate oferi ceva mai mult decat ceva obisnuit.

Sunt la fel ca si ceilalti. Sunt monotona, acra, preocupata, ingrijorata, nimic nu ma mai face sa zambesc atat de usor cum puteam odata.

Acum totul e complet. Acum nu mai am nevoie de iubire, ci de stabilitate financiara. Acum nu mai am nevoie de dragoste, am nevoie de bani. Orice gluma mi se pare stupida, totul a luat o intorsatura nasoala.

S-a dus dracului copilaria mea, s-au dus dracului toate lucrurile frumoase la care visam…

Another day…

One thought on “Another day…

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s