Ganduri

 

 

Zilele trecute, pentru prima data in viata, m-am simtit izgonita, alungata ca un caine… Cred ca era nevoie sa trec si prin asta, oricat de greu pare, dar trebuia sa experimentez. M-am simtit umilita, aruncata si abandonata…

Mi-e sfasiat sufletul, dar inca incerc sa nu dau vina pe nimeni..Poate doar pe inconstienta si nepasarea unora, caci alta denumire nu pot gasi… Nu vreau sa urasc pe nimeni, nu vreau sa fut intimitatea nimanui, nu vreau sa ma bag pe gatul nimanui..Dar spune-mi in pula mea de la inceput.

De ce cacat nu se putea preveni asta? De ce cacat suntem o haita de egoisti?

Imi vine sa ma duc, sa ma ascund si sa nu mai aud de oameni, sa nu mai vad pe nimeni. Mi s-a luat tot pamantul de sub picioare, am fost pur si simplu impinsa fara sa fiu anuntata.

Si fute-m-as ca nu mi-am ascultat instinctul care nu mi-a gresit niciodata, nu am ascultat ce imi spunea, de teama sa nu fie adevarat. Dar nu va mai fi a 2-a oara, caci nu am luat niciodata o decizie gresita bazata pe instinct. Nu va mai avea nimeni ocazia sa-mi fute “spiritul craciunului”…

Ganduri

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s