Mastile de zi cu zi…

Mask

Nu, nu mai dau tot, nu mai pun tot la dispozitia nimanui. Nu ma mai ofer nimanui pe tava, nu mai ofer caracterul meu si nu mai ofer oportunitati de a ma lasa citita. Nu mai sunt a nimanui, sunt doar a mea, sunt doar eu, pentru mine. Sunt eu cea egoista. Sunt eu, jigodia din mine. Dar nu mai sunt cea care intelege, care da sfaturi si care ajuta. Nu mai las partea buna din mine la suprafata. Iar asta e ultima decizie de genul e care am luat-o. Si jur pe ce am mai sfant ca o voi respecta cu cea mai mare strictete.

Nimeni nu e capabil sa ma accepte asa cum sunt, nimeni nu e capabil de fapt sa ma inteleaga, nimeni nu stie cum este in locul meu, in pielea mea si cu situatia mea. De fapt, nimeni nu ma cunoaste, dar toti au impresia ca ma pot citi datorita vreunei “super-puteri”. Dar nu s-a gandit nimeni vreodata ca de fapt, in toata nebunia asta, in tot haosul meu, eu eram cea care se lasa citita. Eu eram evidenta, iar mimica mea exprima exact starea pe care o aveam.

In urma cu 2 ani am decis sa fac asta, sa las totul sa se vada, sa las pana si sentimentul de scarba sa se afiseze pe fata mea, sentimentul de satisfactie malefica printr-un zambet in coltul gurii, afectiunea printr-un zambet natural. Am vrut sa experimentez, sa afisez fiecare stare deoarece mi s-a tot spus ca sunt derutanta, ca fac pe toti din jurul meu sa stea prea multa vreme sa se gandeasca ce este de fapt in sufletul meu.Azi, in schimb, am decis ca sunt nevoita sa port o masca pentru fiecare, sa multumesc pe toata lumea. Voi potrivi cate o masca pentru fiecare, voi fi pe placul tuturor, fara sa ma mai deschid cuiva vreodata. Iar dupa ce ma voi obisnui cu mastile mele noi, atunci voi putea sa imi schimb caracterul, caci, de fapt si de drept, imi voi da crezare propriei masti, propriei minciuni.

Si da, o sa le port cu mare placere, ma voi mandri cu ele, cu marile mele creatii, mai reale decat insasi realul. Imi pare rau, dar e singura cale de a-mi mentine sanatatea mentala intacta.

Mastile de zi cu zi…

One thought on “Mastile de zi cu zi…

  1. Frumos scris! Poate te-ar interesa sa-ti intelegi mai bine nevoia imperioasa de a pune o masca, o bariera intre speranta si deziluzie, intre durere si impietrire…Cautam actori care sa-si joace propriile roluri intr-un work-shop psihodramatic, denumit, cum altfel decat “Mastile noastre de fiecare zi”. O seara buna!

    Like

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s