El…si ea…

My_Jeans

A fost odata un el…Si poate ca inca mai e, asta nu stiu sigur inca. Singurul el care ma atrage orice s-ar intampla, care ma face sa ma gandesc la nebunii fara  sa imi fie rusine, fara sa ma simt jenata. Singurul el care ma face sa ajung in al 9-lea cer de fiecare data, care ma face sa zambesc sincer, strengaresc si plina de satisfactie. E singurul el care mi-a dovedit ca se poate si putin, dar extraordinar de bun.

Ma excita numai gandul la el, ma excit in orice moment e langa mine. Pur si simplu nu ma pot abtine, iar cand se intampla, zambesc fara sa imi dau seama. Imi place sa ma gandesc la el, la umerii lui puternici, la mainile lui superbe, la tot corpul lui. Si mi-e pofta de el de fiecare data cand il vad. Mi-e pofta de buzele lui, mi-e pofta de mirosul lui, de atingerile lui.

E singurul alaturi de care nu am avut fantezii cu altii, nu mi-am dorit sa fiu cu altii, nici macar nu m-am gandit la altii. E pur si simplu absolut tot ce imi doresc. Si pana la urma, ce altceva as putea sa imi mai doresc? Stie sa ma tina in brate, stie cum sa ma faca sa il vreau. Si doamne, e atat de direct, atat de brut si atat de bun!  L-as manca pe paine, uns cu ciocolata, frisca, poate chiar si niste finetti.

Si azi…Azi il doresc mai mult ca oricand. Vreau sa il am in brate, peste mine, langa mine, oriunde, oricum. Si tot azi am realizat cat de mult il iubesc…Azi stiu ca l-am deamagit, ca l-am facut sa se simta oribil, ca am fost o jigodie pentru a mia oara. Si e pacat, mare pacat. Mi-e greu sa stiu ca am facut asta, mi-e greu sa il mai privesc in ochi, mi-e greu sa ii vorbesc. Dar cel mai greu este fara el.

L-am “stricat” inca o data…Am reusit sa il fac sa se inchida iara, dupa atata munca, dupa atata lupta pentru a-l ajuta sa se deschida, eu am facut exact contrariul. Era prea frumos, prea calma atmosfera si prea placuta. Stiu, sunt un dezastru, dar nu mai pot da nimic inapoi. Acum accept tot, acum las totul asa cum e, acum suport si inghit. O merit si o sa iau totul asa cum e.

Si stiu ca nu voi mai avea liniste, ca nu voi mai putea fi iar eu, stiu ca o sa ma inchid si eu, odata cu el. A fost frumos, dar acum imi merit soarta, merit iadul, merit fiecare secunda de somn nedormita. Merit lacrimile, oboseala si bataie de cap. Imi merit soarta, oricare ar fi ea.

Nu imi dau seama de nimic…Stiu, sunt proasta si mintea nu imi e limpede. Dar chiar nu pot gandi asa, chiar nu suport sentintele, chiar nu suport termenele limita sau mai stiu eu ce alte conditii. Ma las in voia sortii, las totul asa cum e si nu ma mai chinui. Nu am forta, nu am putere si nu mai am energie.

Imi pare rau…

El…si ea…

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s