Minciuni.

i_wonder

 

Obisnuim sa ne mintin pe noi insine, incercand sa ne convingem sa mai tragem de noi. In incercarea de a gasi un suflet compatibil cu al nostru, ne mintim ca iubim, ca suntem capabili sa iubim. Dar de fapt, oricat am incerca sa negam, suntem egoisti. Suntem egoisti cand ne dorim sa pastram acele momente pentru noi, pentru linistea noastra. Suntem egoisti vrand sa avem parte de cele mai frumoase momente carora mai apoi sa le ducem dorul.

Mintim ca iubim o persoana, cand de fapt iubim felul in care ne simtim in preajma ei, iubim ceea ce avem chiar noi, totusi fara a ne da seama. Iubim momentele acela sincere, in care ne simtim apropiati de cineva, in care simtim ca suntem centrul universului unei persoane. Iubim sa stim ca suntem adorati de cineva, ca suntem importanti pentru cineva. Fara sa ne dam seama, de fapt iubim sa fim in centrul atentiei, sa fim ascultati, priviti si apreciati pentru ceva. Si cine sa te aprecieze daca nu chiar persoana de langa tine, cea care te vrea zi de zi langa ea, poate pentru acelasi motiv?

Te amagesti ca ai facut tot ce se putea, cand de fapt puteai face mult mai multe…Dar asa ti-ai demonstrat ca nu ai ambitie, ca nu iti pasa si mai ales cat de egoist poti fi. Stiind cat de dezamagit ai ramas vazand ca nu ai gasit sufletul perfect potrivit pentru tine, perfect pe placul tau, incepi sa cauti scuze pentru tine. Esti iar egoist, dar nesimtirea preia treptat fraiele. Incepi sa crezi chiar tu ca ai facut totul pentru momentele acelea, cand de fapt nu ai folosit nici minimul de energie.

Ajungi sa minti atat de bine incat crezi chiar si tu, cu tarie, in ceea ce ieri era o minciuna gogonata. Ti-o repeti la nesfarsit, incerci sa o introduci in propriul sistem ca un lucru real.

Te minti ca ai fost sincer, ca ai iubit, cand de fapt erai doar in euforia momentului pe care ai fi vrut sa il pastrezi pe vecie. Si realizezi ca ti s-a intamplat sa te trezesti din acea stare, dar ai picat in acelasi gol, refuzand sa ramai  in cadrul real. Incerci sa te faci sa crezi ca totul era perfect, ca era un dans lin.

Incerci sa te scuzi din ce in ce mai des atunci cand iti dai seama ca te minti…Incerci sa iesi curat din toata situatia, dar tot egoist ramai. Pacat ca vei realiza asta intr-un tarziu si iti va parea rau. Si atunci va fi prea tarziu, caci sufletul acela care de fapt ti-era potrivit, si-a gasit sufletul pereche. Si chiar de nu l-ar fi gasit, tu nu ai mai prezenta nicio garantie, caci sperantele nu sunt infinite, iar durerea chiar provoaca rani de nevindecat. Si cand te-ai ars, sufli si in iaurt.

Si ajungem sa ne dam seama ca de fapt, sufletul pe care nu am dat 2 bani, care merita lupta, era cel sortit… Dar, din pacate, timpul nu poate fi dat inapoi, ajungi sa fii nefericit cu alegerile facute si sa te gandesti, sa te intrebi cum ar fi fost daca ai fi luptat cu toate armele, toate fortele. Dar minciuna te-a prostit, te-a indepartat de adevaratul tau scop, de adevarata ta dorinta. Si asa vei ramane fraierul fraierilor, printre multi altii, iar regretele vor fi de prisos….

 

Minciuni.

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s