Bine ai venit!

8e3ece632a982a27d7425ce48ef7bcc5

Incepem viata cu optimism, cu speranta nefolosita, cu bucurie si parca de abia asteptam sa trecem prin viata, sa o parcurgem, pas cu pas, iar curiozitatea asta ne duce departe. Incepem primii pasi fara nicio idee despre viitor, fara a simti singuratate, dezamagire sau suferinta. Incepem cu ganduri optimiste, caci toti vrem ca viata sa fie frumoasa. Timpul trece rapid, intalnesti n persoane care de-a lungul timpului te dezamagesc, te fac sa te simti pierdut, iar asta iti cauzeaza o mica ruptura in suflet…

De-a lungul vietii, cu cat inaintezi catre maturitate, vine cate o persoana care apoi pleaca ranindu-ti sufletul…Si gandeste-te ca sunt atatia care au venit si au tot plecat. Mortii ei de speranta, ca inca te tine treaz, receptiv si optimist catre viitor, te face sa speri ca urmatorul nu iti va rupe inca o particica de suflet, inca o particica din inima pe care ai darui-o cu totul. Si culmea, se repeta, doare iar… Iubim, acordam sanse lui, lui si lui, si urmatorului, parca inca sperand sa se schimbe ceva, sa nu fie toti la fel, asa cum se aude.

Si o simti pe propria piele, simti dezamagirea din ce in ce mai accentuata, singuratatea care te apasa din ce in ce mai tare, iar suferinta care incepe sa isi prelungeasca perioadele in care stationeaza si pe la tine. Dar continui sa speri, continui sa dai sanse, continui sa crezi in “bine”. Ajungi sa simti ca nu mai poti, ca doare din ce in ce mai mult…Si ce? Vei continua chiar si asa, doar nu ii vei comanda inimii sa nu mai simta, nu poti opri nimic, nu e ca si cum ar depinde de tine…

Si dureaza pana cand ajungi sa simti ca totul trece mai usor, ca incepi sa treci peste toate fara sa mai clipesti..Inca mai poti simti ceva, dar parca nu mai e durerea aceea sfasietoare, parca nu mai ai acel sentiment de dezamagire, parca simteai ca totul va ramane la fel, ca vei trece si peste asta, cumva. Si simti ca va veni marea schimbare, cea care te va ajuta sa devii omul matur de apoi. Se simte, e inexplicabil cum, dar e acolo.

Mai oferi o sansa, si parca totul pare ca se indreapta spre bine, incepi sa recapeti speranta, dar nu uita…Mai ai o farama de suflet si ultimul ciob ramas din inima ta bolnava de iubire. Simti ca te poti ridica de jos, simti ca prinzi aripi si ai impresia, infinit mai puternica si pentru a mia oara totusi, ca ai reusit sa gasesti acel suflet care sa te inteleaga, sa te iubeasca si sa te ajute sa fii tu. Totul decurge atat de usor, atat de lin si parca reusesti sa uiti de trecut.

Dar fara sa iti dai sema, ai ajuns in punctul in care tocmai ai avut parte de ultima dezamagire, ai consumat si restul de iubire ramasa, ai daruit ultimele bucati din suflet si inima, iar tu…Tu ai ramas cu nimic. Te-ai golit de toate, te-ai lepadat de afectiune, de incredere, de iubire, esti incapabil sa simti ceva mai buna decat dispret, ura, sila. Te-ai maturizat, ai pierdut tot ce era mai bun din tine, ai pierdut tot ceea ce tinea de umanitate, dar fara vreo sansa de recuperare.

Tocmai s-a scurs ultima lacrima, ultima picatura, apoi lacul s-a secat. Esti goala de toate…Te simti ca o camera fara intrebuintare, fara mobilier, fara macar un bec. Nimic nu mai are rost si parca nu mai gasesti motivul pentru care ai luptat pana acum, nu mai gasesti optimismul in nimeni, iar sentimentele frumoase ti se pare aberatii infantile. Devii scarbit de oameni, incepi sa simti repulsie pentru orice forma de viata umana, preferi sa ajuti mai degraba un animal decat un “om” in chinuri. Nu mai cauti iubire, nu mai cauti sentimente pe termen lung, nu mai cauti fericire infinita, cauti doar placeri care sa te tina cat mai mult, multumiri care sa constituie macar un “scop” de a merge mai departe. Cauti placeri de moment, fericire dozata, conditionata de actiuni pe termen scurt.

O tii tot asa, pana ajungi in momentul in care nu te mai multumeste nimic. Orice ar aparea, ar fi prea stupid sau lipsit de sens, iar interesul tau tinde catre 0, fata de cat mai multe subiecte. Bine ai venit in lumea normala! O lume amortita, o lume a maturitatii…O lume a dezamagirilor, inselaciunilor,o lume numai si numai a egoismului.

Bine ai venit in lumea mea!

Bine ai venit!

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s