Este el…

430

Este dimineata…M-am trezit cu vocea lui in cap, precum o melodie ce nu-ti mai iese din minte dupa ce ai auzit-o de nenumarate ori la radio. Ma uit langa mine buimacita caci m-am trezit fara sa sune ceasul si chiar eram in bratele lui, simtindu-ma protejata.

El inca doarme, caci noaptea nu ne-a fost buna de dormit cand este atata dragoste de impartit. Ii dau la o parte bretonul ciufulit , cu multa grija si atentie sa nu il trezesc din somnul lui linistit, apoi ii sarut fruntea ca si cand as putea sa ii alung orice cosmar . Il privesc cu drag, caci este linistea  de care am nevoie, iubirea pe care o credeam pierduta , afectiunea care imi inmoaie inima candva inghetata. Ii privesc nasucul de soricel, alunita dulce din coltul buzei pe care o sarut zilnic cu teama ca nu cumva sa o ranesc, apoi ii admir buzele dulci, fine si carnoase pe care ador sa le sarut si sa le musc atunci cand imi este pofta.

Gasesc frumusetea vietii in ochii lui caprui plini de optimism si parca zilele nu mai sunt la fel langa sufletul lui curat si primitor. Fiecare raza de lumina pare o binecuvantare cand e langa mine, fiecare zambet al sau ma face sa simt ca am pentru ce sa traiesc iar lupta cu greutatile cotidiene pare un mic joc al vietii menit sa ne mai scoata din cand in cand din lumea noastra.

Avem propria noastra realitate, in care numai linistea si iubirea sunt stapane, unde nimeni nu bate la usa, unde problemele devin usoare, iar ziua si noaptea sunt cat vrem noi de lungi….

To be continued….

Este el…

Zic si eu...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s