Am atatea de spus, atatea de povestit, atatea lucruri care ma macina. Si nu imi gasesc cuvintele. Poate pentru ca nu vreau sa le stie nimeni. Sunt secretele mele intunecate.
Inca sunt in cautarea persoanei care ar putea sa ma readuca la viata, sau poate chiar am gasit-o. Dar probabil nu reprezint un interes major pentru “el”. Sau se face ca ploua.
Pentru prima data, nu voi lupta pentru dragostea cuiva, a lui. Probabil mi-e de ajuns sa stiu ca sunt altii care ma iubesc, ma consoleaza ideea asta. Nu voi lupta pentru ceva ce mi se pare imposibil de realizat, pentru o persoana pe care nu o pot atinge. Nu vreau sa imi consum energia pe o lupta inutila.
Prefer, pentru a mia oara, sa traiesc momentul, clipa aceea, in schimbul unor amintiri placute. Ceea ce este facut sa se intample, se va intampla, iar daca nu, clar nu a fost sa fie.
Imi sunt gandurile amestecate. Si cand gasisem vinovatul pentru dezechilibrul meu, sau cel putin asa aveam impresia, “el” a avut grija sa imi spuna: ” Nu poti dezechilibra ceva ce nu a fost niciodata echilibrat”. Intr-adevar, poate am confundat linistea, stabilitatea cu echilibrul.
Mi-e prezenta constant in suflet teama ca o voi lua razna, voi innebuni si nu va fi nimeni langa mine sa ma salveze, sa ma ajute sa trec cu bine de inca o etapa a vietii. Cateodata mi se face frica de mine insami..Nu mai stiu de ce sunt capabila, uneori ma uimesc si pe mine, cat de imprevizibila pot fi.
Acum, ma retrag…Vreau sa-mi clarific gandurile, sa le ordonez, sa invat sa ma controlez si sa imi suprim temerile.
Am plecat…in cautarea echilibrului…
A failed diary 