Poate…

hidden_identity_by_muted_pain

 

Inca o data am ajuns de unde am plecat….Inca o data o iau de la capat, reluandu-mi pozitia de “secret” al cuiva. Am redevenit secretul dureros pe care nimeni nu doreste sa il auda, secretul deranjant care daca s-ar afla ar crea haos si panica, secretul care trebuie tinut ascuns cat mai bine, cu cat mai multe si mai mari eforturi.

Si mi se umple sufletul de indoaiala, gandindu-ma ca nu sunt suficient de buna pentru nimeni, ca nu merit mandria de a apartine cuiva, de fi iubita si a iubi. Mi-as dori sa imi pot nega trecutul, sa fiu alta persoana, sa nu mai exist eu, cu acelasi chip si trecut, ci un eu cu un trecut naiv, curat si fara experienta. ..un eu cu care m-as mandri fara sa imi fie teama de nimic, fara sa ma gandesc de fiecare data cate persoane ma vor mai respinge, cati oameni ma vor ura si cati ma vor judeca pentru alegerile facute din pura “tinerete”.

Le-as multumi daca as putea, dar nu intr-un mod ironic, ci sincer si curat, caci poate prin ochii lor reusesc sa ma vad si eu cu adevarat, cine sunt si ce pot, si poate cumva imi voi da seama ce merit si ce nu.

Si in fiecare zi, mi-as schimba trecutul, m-as intoarce inapoi in timp sa schimb tot ce am fost, sa schimb tot ce sunt azi, tot ce am ales atunci, sa fac pe plac celor care nu m-au inteles si s-au simtit afectati de alegerile mele. Imi doresc sa fi avut o adolescenta mai seaca, mai goala si poate mai inteleapta.

Iertare…m-as nega cu totul, dar tot eu sunt cea de azi, tot eu am facut alegeri gresite, tot eu sunt cea pe care azi o urasti si nu o poti ierta. Sunt tot eu. As iesi cu totul din viata voastra, dar nu am curaj…poate din egoism, poate din iubire, poate… Si poate candva nu ma va mai judeca cel imperfect, ci doar cel care este perfect intru totul. Si poate intr-o zi voi merita sa nu mai stau in umbra, sa fiu mandria cuiva, sa fiu fericirea cuiva fara nicio indoiala.

Dar anii trec, iar eu inca nu merit.

Poate…

La rahat 2015. Hai cu 2016!

2015-16

 

A fost 2015. Sa il fut in gura. Un an mai cacacios decat un nou-nascut pe laxative. Zic si eu…nu ca as sti cum ar fi un nou-nascut pe laxative. A fost anul in care am invatat milioane de lucruri, am cunoscut oameni de tot cacatul dar si niste oameni minunati, care mi-au fost alaturi in momente in care nu credeam sa ma ajute careva.

A fost un an pe jumatate pierdut si totodata cel mai urat din intreaga mea existenta. Cred ca nu am cuvinte sa descriu ce gust de rahat mi-a lasat anul asta.

Daaaar, sa luam si partea frumoasa din toata aceasta perioada.

Ah…wait…inca nu am idei.

Wait…

Inca putin…

Hai, fie. Stiu! Mi-am facut prieteni noi, am cunoscut oameni care mi-au inspirat optimism, oameni care m-au invatat sa nu mai iau totul in serios, oameni care m-au apreciat asa cum sunt, care au vazut toate partile bune din mine, care m-au ajutat sa realizez ca merit mai multe decat credeam eu, oameni care mi-au adus aminte cat valorez si de ce sunt capabila.

Un om care mi-a oferit o zi de nastere superba prin simpla prezenta, o prietena care m-a intampinat mereu cu o vorba calda si optimista, un om care m-a ajutat sa recapat increderea in propria-mi persoana, oameni veseli, optimisti, oameni de calitate, oameni fericiti.

Va multumesc. Din adancul sufletului. Doar datorita voua am reusit sa trec de 2015 si sa sper la un 2016 minunat, cu experiente frumoase. Datorita voua mi-am adus aminte cine sunt, de ce sunt capabila si cat de speciala sunt.

Va iubesc. Sunteti oameni frumosi, valorosi, raritati. Datorita voua, inca mai am incredere ca mai este speranta pentru oameni, datorita voua am invatat sa apreciez tot ce am.

Va doresc un 2016 fericit, plin de bine, de optimism si de oameni frumosi ca voi!

 

La rahat 2015. Hai cu 2016!

Inca o zi…inca un an…inca o scrisoare…

letter_by_covermeingasoline

 

Iti scriu inca o data aici …cu speranta ca odata cu gandurile mele asternute aici, sa te pot arunca si pe tine intr-un colt virtual, ferit de de sufletul meu. Iti scriu sperand ca odata cu aceste cuvinte pe care mi le scot din gand, sa te scot si pe tine, sa pot sa te arunc aici, intr-o amintire fada.

Ai fost un an greu, ai fost o invatatura strasnica, de care nu aveam nevoie acum. Ai fost cea mai persistenta durere din intreaga mea viata. Iar acum, te las aici, uitat de lume, ascuns si respins de sufletul meu.

Nu am ce sa iert, eu am gresit.

Da, regret tot ce ai fost, regret tot ce ai insemnat, regret ca ai existat in viata mea, regret ca ai avut loc, regret ca ti-am facut loc. Regret. Wow, cat de dureros poate fi un regret…

Stiu, sunt vinovata pentru tot. E vina mea ca mi-am lasat inima prada unei iluzii. Era tot ce aveam, era tot ce mai vedeam in viata asta. Dar ai fost o iluzie dureroasa. Si stii, mi-as vinde sufletul sa dau timpul inapoi, sa stiu ca vei fi o dezamagire si sa pot sa imi repar greseala. As face orice sa pot da timpul inapoi…sa nu te fi dorit, sa nu te fi iubit, sa nu te fi cunoscut.

Sper ca odata cu scrisoarea aceasta, sa imi iesi din minte, din amintiri, din viata, de oriunde. Da, te alung, suflet hain! Te gonesc.

Te rog, dispari…

 

Inca o zi…inca un an…inca o scrisoare…