La rahat 2015. Hai cu 2016!

2015-16

 

A fost 2015. Sa il fut in gura. Un an mai cacacios decat un nou-nascut pe laxative. Zic si eu…nu ca as sti cum ar fi un nou-nascut pe laxative. A fost anul in care am invatat milioane de lucruri, am cunoscut oameni de tot cacatul dar si niste oameni minunati, care mi-au fost alaturi in momente in care nu credeam sa ma ajute careva.

A fost un an pe jumatate pierdut si totodata cel mai urat din intreaga mea existenta. Cred ca nu am cuvinte sa descriu ce gust de rahat mi-a lasat anul asta.

Daaaar, sa luam si partea frumoasa din toata aceasta perioada.

Ah…wait…inca nu am idei.

Wait…

Inca putin…

Hai, fie. Stiu! Mi-am facut prieteni noi, am cunoscut oameni care mi-au inspirat optimism, oameni care m-au invatat sa nu mai iau totul in serios, oameni care m-au apreciat asa cum sunt, care au vazut toate partile bune din mine, care m-au ajutat sa realizez ca merit mai multe decat credeam eu, oameni care mi-au adus aminte cat valorez si de ce sunt capabila.

Un om care mi-a oferit o zi de nastere superba prin simpla prezenta, o prietena care m-a intampinat mereu cu o vorba calda si optimista, un om care m-a ajutat sa recapat increderea in propria-mi persoana, oameni veseli, optimisti, oameni de calitate, oameni fericiti.

Va multumesc. Din adancul sufletului. Doar datorita voua am reusit sa trec de 2015 si sa sper la un 2016 minunat, cu experiente frumoase. Datorita voua mi-am adus aminte cine sunt, de ce sunt capabila si cat de speciala sunt.

Va iubesc. Sunteti oameni frumosi, valorosi, raritati. Datorita voua, inca mai am incredere ca mai este speranta pentru oameni, datorita voua am invatat sa apreciez tot ce am.

Va doresc un 2016 fericit, plin de bine, de optimism si de oameni frumosi ca voi!

 

La rahat 2015. Hai cu 2016!

Inca o zi…inca un an…inca o scrisoare…

letter_by_covermeingasoline

 

Iti scriu inca o data aici …cu speranta ca odata cu gandurile mele asternute aici, sa te pot arunca si pe tine intr-un colt virtual, ferit de de sufletul meu. Iti scriu sperand ca odata cu aceste cuvinte pe care mi le scot din gand, sa te scot si pe tine, sa pot sa te arunc aici, intr-o amintire fada.

Ai fost un an greu, ai fost o invatatura strasnica, de care nu aveam nevoie acum. Ai fost cea mai persistenta durere din intreaga mea viata. Iar acum, te las aici, uitat de lume, ascuns si respins de sufletul meu.

Nu am ce sa iert, eu am gresit.

Da, regret tot ce ai fost, regret tot ce ai insemnat, regret ca ai existat in viata mea, regret ca ai avut loc, regret ca ti-am facut loc. Regret. Wow, cat de dureros poate fi un regret…

Stiu, sunt vinovata pentru tot. E vina mea ca mi-am lasat inima prada unei iluzii. Era tot ce aveam, era tot ce mai vedeam in viata asta. Dar ai fost o iluzie dureroasa. Si stii, mi-as vinde sufletul sa dau timpul inapoi, sa stiu ca vei fi o dezamagire si sa pot sa imi repar greseala. As face orice sa pot da timpul inapoi…sa nu te fi dorit, sa nu te fi iubit, sa nu te fi cunoscut.

Sper ca odata cu scrisoarea aceasta, sa imi iesi din minte, din amintiri, din viata, de oriunde. Da, te alung, suflet hain! Te gonesc.

Te rog, dispari…

 

Inca o zi…inca un an…inca o scrisoare…

Cum sa treci peste o despartire…

light_headed_by_sarah_bk-d8a6lb1

…sau prin ce treci si cum intelegi ceea ce ti se intampla.

Poate ca te astepti aici sa insir 1000 de modalitati prin care sa poti trece peste. Ei bine, nu. Nimeni nu seamana cu nimeni, totul depinde de fiecare. Ce stiu este ca vreau sa ajut, pentru ca as fi avut si eu nevoie de toate astea atunci cand am trecut prin acea perioada infernala.

Pentru inceput, trebuie sa stii ca va dura. Poate mai mult, poate mai putin. Nimic nu trece asa peste noapte. Vei avea zile in care ti se va parea ca nu se mai sfarseste durerea. Poti ajunge pana la durerea fizica. Da, te poate durea corpul din cauza unei pierderi.

Vei plange in continuu, vei asculta muzica deprimanta si vei avea ganduri urate. La inceput inca nu realizezi ca ti se poate intampla asa ceva, nu realizezi ca acea persoana a disparut din viata ta si ca nu o vei mai recupera. well…uite ce poate face obisnuinta.

Te vei gandi ca viata ta nu are rost fara persoana iubita, ca nu te mai intereseaza nicio activitate, ca nu mai vrei sa faci nimic. Sfatul meu, plangi pana nu mai poti. Plangi in baie, in bucatarie, pe hol cand te incalti sa mergi la munca/scoala sau ce activitati obligatorii ai. Plangi pana te sufoci, plangi cat poti de mult. Plangi! La un moment dat vei observa ca incepi sa nu mai simti mare lucru…dar, surpriza! Inca mai ai de plans, poate zile, saptamani sau luni.

Vei ajunge la un moment dat in perioada aceea cand incerci sa reiei legatura, dar te rog, incearca sa te abtii. Iti va face mai mult rau decat bine. Trebuie sa intelegi ca odata ce o persoana a disparut, trebuie sa ramana in trecut. Te scapi de multe alte probleme. Cand reiei legatura vei intra iar in aceleasi stari, facandu-ti sperante inutile. Doar nu vrei sa ii dai voie trecutului sa iti mai rupa sufletul inca o data.

Dupa toate astea, vine perioada in care urasti. Urasti tot ce era legat de el/ea, orice amintire devine ceva pe care urasti. Urasti mirosul lui, urasti pana si gandul. Incepi sa ai repulsie pentru romantism, pentru cuvintele spuse de el, incep sa te urasti si pe tine.

Nu te mai deprecia, tine minte ca daca el nu a fost in stare sa te pretuiasca asa cum esti, va veni altul. Tine minte, exista karma. Incearca sa nu te urasti, sa nu te consideri mai jos decat esti, mai urat sau inutil sau altceva. Da, fostele relatii au talentul acesta magic de a te face sa te simti un nimic, de a-ti minimiza calitatile si virtutile. Fiecare sut e un pas inainte.

Incearca sa stai sa faci o retrospectiva a relatiei, ia tot ce e mai bun, vezi cu ce ai gresit, vezi ce trebuie imbunatatit la tine, vezi cu ce a gresit celalalt si iarta-l. A ierta inseamna a da drumul relatiei, sentimentelor urate si stresului. Iarta pe oricine, iarta-te chiar si pe tine. Stiu, te gandesti ca ai fost un idiot sa nu te prinzi, ai fost prost sau dobitoc ca nu ai vazut ce urma sau ca te-ai implicat cu totul.

Nu te refugia in altii, in speranta ca vei uita de fostul. Nu are rost, vei ajunge la aceeasi dezamagire sau poate ca il vei rani pe celalalt. Nu te transforma in cel care tocmai te-a parasit sau te-a dezamagit. Treaba cu “din pat in pat” nu face decat sa iti adanceasca starea de singuratate, de dezamagire, de fapt, toate starile rele de care tu de fapt vrei sa scapi.

Incearca sa te pui pe picioare, ambitioneaza-te sa iti pui viata in ordine. Poti incepe prin a-ti face ordine in dulap sau in pc. Poti incepe cu lucruri mici. Incepe sa asculti muzica mai pozitiva, ceva ce te binedispune. Nu iti indeparta prietenii, eu asta am facut si mi-a fost mult mai greu decat ar fi putut sa fie daca i-as fi avut langa mine.

Iesi din casa, chiar si la o plimbare prin parc. Incearca sa gatesti, sa faci ce iti placea. Apuca-te chiar si de scris, orice iti distrage atentia. Nu te ingropa in singuratate si nu te ascunde. Simti ca suferi iar asta trebuie scos la exterior ca sa poata disparea. Nu iti nega sentimentele, lasa-le sa isi faca treaba.

Acum, dupa ce ai trecut cat de putin peste, dupa ce te simti eliberat, ia-ti o perioada libera, fara relatii. Trebuie sa inveti sa fii fericit cu tine, cu ceea ce faci tu pentru tine. Pentru fete: machiaza-te, fa-te frumoasa, simte-te frumoasa. Incearca sa fii tu pe placul tau, perfectioneaza-te in ceva, concentreaza-te pe cariera, facultate, orice care sa te faca fericita. Fii cea mai buna in tot ce faci, citeste, invata.

Nu iti pot spune ca a fost ultima dezamagire de care ai avut parte, vor mai urma si altele. Dar pot sa iti spun ca va fi mai usor cu fiecare despartire, va fi mai usor sa dai drumul trecutului, va fi mai usor sa realizezi ce s-a intamplat si chiar si sa accepti.

Sper sa fi fost macar putin de ajutor. Have a good day.

Cum sa treci peste o despartire…